vedere posterioară a dinților văzută din interiorul gurii

Dintele (latină: dens, dentis; greacă: odous)[1] este un organ osos, dur, albicios,în general compus dintr-o coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate încavitatea bucală, mai precis în osul alveolar al oaselor maxilare (maxilar șimandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor.

Etimologie

Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba latină: dens (nominativ), dentis(genitiv), iar la acuzativ[2]: dentem, având același sens ca și în limba română. Înlatină, provine din rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) °d-, °ed, °denk sau °dent („a mușca”, „a mesteca”)[3], de unde au ieșit, între altele, cuvintele όδούς(odous), plural: έδοντες (edontes) și όδοντος (odontos) din greaca veche sau tand,din limba olandeză.[3]

Descriere

Dinții sunt cele mai dure formațiuni ale organismului care prezintă 3 componente șianume rădăcina implantată printr-o gomfoză (articulație fixă) în alveola dentară, continuată cu colul în raport cu gingia, iar la exteriorcoroana vizibilă și albicioasă.

La copii există dentiția de lapte sau decidua, formată din 20 de dinți, înlocuitătreptat spre vârsta adultă prin înmurguriri succesive pornite din maxilare, de dentiția definitivă cu 32 de dinți, câte 16 pe fiecare arcadă. O hemiarcadă la adult cuprinde de la linia mediană și anterior spre lateral și posterior, următorii dinți: 2 incisivi, 1 canin, 2 premolari și 3 molari. Funcțional, dinții au rol atât în pronunția unor consoane cât și în masticație, fiind adaptați perfect pentru tăierea, zdrobirea și măcinarea alimentelor.

Structură

Secţiune longitudinală printr-un molar

Coroana dintelui este acoperită de smalț, care este un țesut ectodermic format în perioada embriogenezei. Smalțul este mai gros înspre rădăcină, și are în compoziția sa substanțe minerale, apă și substanțe organice.

Rădăcina prezintă la suprafață cement, o substanță organo-minerală de origine mezodermică, proliferat pe întreaga perioadă a existenței dintelui și dispus sub formă de fibre de colagen.

Atât în rădăcină cât și în coroană există la interior o altă substanță de origine mezodermică numită dentină, formată în perioada embrionară.Profund în dinte se găsește pulpa dentară, plină cu țesut moale conector.Aici se găsesc nervi și vase de sânge care pătrund în dinte printr-un canal apical al rădăcinii. Pulpa este adesea denumită „nervul dintelui”. Între pulpă și dentină se găsesc odontoblastele, care formează dentina.           

Caria dentara constituie, prin complicatiile sale, principala cauza de pierdere a dintilor. Ea incepe in smalt (stratul dur, extern al dintelui) si, pe masura ce creste in dimensiune si se apropie de pulpa dentara (nerv), incep sa apara dureri la dulce, la rece, poate sa retina resturi de mancare si pacientul o poate simti cu limba. Daca nu e tratata nici in aceasta faza, se ajunge la infectia pulpei dentare,  insotita adesea de dureri atroce, si apoi a tesutului din jurul varfului radacinii (parodontiul apical). Aceste infectii pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se caracterizeaza prin durere, umflarea zonei respective, cateodata chiar febra si stare de rau general. Adesea dintele nu se mai poate recupera si trebuie extras. Este recomandat un control stomatologic la fiecare 6 luni. Medicul stomatolog va depista si trata fiecare  carie inainte de aparitia durerii si a complicatiilor. Sa ne spalam pe dinti in fiecare dimineata si seara cate 3 minute, cu miscari invatate de la medicul stomatolog. Nu ezita sa iti intrebi medicul care este cea mai eficienta metoda de spalat pe dinti, deoarece cei mai multi oameni efectueaza un periaj incorect. De asemenea, o guma de mestecat fara zahar sau un mar pot ajuta, dupa  masa, la curatarea dintilor. Nu va tratati acasa, singuri. Nici metodele empirice, nici medicamentele luate fara sfatul medicului nu fac bine, ba chiar pot dauna. As vrea sa desfiintez doua mituri cu raspandire larga:

1) dintele nu se umfla de la curent, ci din cauza cariei  complicate 

2) catelul de usturoi introdus in ureche nu numai ca nu  calmeaza durerea de dinti, dar va poate trimite de urgenta la ORL pentru ca nu il mai puteti scoate.

Singura solutie, daca doare, este sa va adresati de urgenta medicului stomatolog, singurul care are metode imediate si eficente de a va calma durerea dentara.Stiu ca nu este o placere sa mergi la stomatolog, dar ii asigur pe cei care, de frica, nu au mai fost de mult la un control, ca metodele si materialele au evoluat, fiind posibila tratarea fara durere. Un control stomatologic de doua ori pe an va poate face sa aveti o dantura completa si fara probleme, iar cu cat intarzierea este mai mare, cu atat doare mai tare si va costa mai mult.Una din localizarile cele mai frecvente ale cariilor este pe suprafetele aproximale, adica pe suprafetele care vin in contact cu dintii vecini. Cauzele tin atat de structura dintelui, cat, mai ales, de dificultatea curatirii si autocuratirii (prin flux salivar si masticatie) acestor suprafete. De multe ori apar carii pe ambii dinti in contact numite carii in oglinda. Cariile incep in smalt (stratul extern al dintelui) printr-un orificiu mic si continua in interior, in dentina, subminind din ce in ce mai mult structura dentara, pana cand unul din pereti nu mai are sustinere si se rupe. In acest moment, senzatia pacientului este  "ce carie mare mi-a aparut dintr-o data!", dar caria exista de mult si putea fi prevenita cresterea acesteia. Cum? Prin vizita la medicul stomatolog la fiecare 6 luni. Medicul observa alte semne, cum ar fi o vaga schimbare de nuanta a dintelui, papila gingivala inflamata (inrosita si umflata) si are alte mijloace de depistare a acestor carii (sonde speciale, ata dentara care se agata etc.) si le poate trata inainte ca distrugerea sa fie prea mare. Cateodata, medicul are doar o intuitie ca acolo ar putea fi o carie si va va indica efectuarea unei radiografii care va preciza diagnosticul. In concluzie, trebuie sa facem un control stomatologic de doua ori pe an , trebuie sa curatim temeinic dintii prin periaj si cu ajutorul atei dentare cerate si nu trebuie sa asteptam sa ne doara pentru a vedea ca a aparut o carie. Ata dentara cu ceara va lubrefia si sigila in acelasi timp punctul sau suprfata de contact dintre dinti in momentul cind este introdusa. Trebuie inlocuiti dintii lipsa? Sunt mai multe motive pentru care dintii lipsa trebuie inlocuiti si nu atat inlocuiti ci INLOCUITI REPEDE. Un dinte are mai multe functii, printre care masticatia, vorbirea, mentinerea aspectului buzelor, obrajilor, in general al fetei, zambetul sau impiedicarea migrarii dintilor vecini. Odata dintele pierdut, intregul echilibru este afectat, fapt care duce la aparitia multor probleme. Masticatia devine dificila. Imediat ce se pierd dinti,dintii vecini si cei opusi incep sa migreze, proces care, desi nu se observa de la o zi la alta, este destul de rapid. Migrarea dintilor vor duce la proble de deschidere a gurii obosind articulatia temporo-mandibulara rezultind foarte multe dezechilibre in intregul organism.Zambetul devine un lux, multi pacienti preferind sa zambeasca chinuit, cu buzele stranse. Obrajii si buzele par cazute inauntru. Se poate schimba si pronuntia anumitor sunete. Muscatura devine instabilaiar acest fenomen produce afectarea articulatiei temporo-mandibulare (articulatia  mandibulei) si la aparitia durerilor. Pot aparea carii, gingivite si parodontite. Pentru a reduce riscul aparitiei acestor probleme, orice lipsa dentara trebuie protezata cat mai rapid, prin punte dentara, proteza mobila sau implant dentar, in functie de fiecare situatie in parte.

Extractia

Extractia este ultima solutie de tratament. Din pacate,lipsa de educatie sanitara face ca in mintea multora sa persiste asociatia "durere de masea = extractie". Aceasta era valabila in urma cu un secol. Tratamentul stomatologic modern permite mentinerea in cavitatea bucala a unor dinti mai mult sau mai putin afectati de carie.Din pacate am intalnit adesea in practica pacienti, chiar si tineri, care, intrebati despre cauza lipsei unui dinte au spus cu dezinvoltura: "M-a durut si m-am dus sa mi-l scoata. Medicul m-a intrebat daca nu vreau sa il tratez, dar de ce sa ma mai complic? L-am scos.Pana la urma am iesit si mai ieftin…" Ei bine, dimpotriva! S-a si complicat si nu a iesit de loc mai ieftin, pentru ca, din motive pe care le-am dezvoltat anterior, orice dinte lipsa trbuie inlocuit. Si asta inseamna si mai multe vizite la stomatolog, si mai multe interventii (asupra dintilor vecini pentru punte dentara sau asupra osului in cazul implantului dentar), precum si o cheltuiala mult mai mare.                        

Este de datoria medicului stomatolog sa explice in detaliu pacientului care este starea dintelui in cauza, care sunt variantele de tratament si de ce este important sa nu il extragem, ci sa il tratam. Desigur ca exista posibilitatea ca acel dinte sa nu mai poata fi tratat si atunci trebuie extras dar acesta se face numai la indicatia medicului stomatolog si pe baza unei radiografii dentare.

Sigilarea

Sigilarea este o metoda de prevenire a cariei dentare.Pe fata ocluzala (cea cu care mestecam) a dintilor laterali, exista un relief alcatuit din niste proeminente (cuspizi), delimitate de mici santuri si fosete (gropite).Aceste santuri si fosete sunt locuri unde, din cauza formei specifice, retentive, precum si a calitatii smaltului la acest nivel, se dezvolta cu predilectie cariile. Acest lucru poate fi prevenit prin acoperirea lor cu materiale speciale, procedeu denumit sigilare.Santurile si fosetele sigilate vor avea, in loc de forma initiala, in "V", un profil rotunjit, ca un "U" deschis, facilitind astfel curatirea si impiedicind retentia resturilor alimentare si atacarea smaltului dentar. Sigilarea se face atat la dintii temporari (de lapte), cat, mai ales, la cei permanenti, de obicei imediat dupa ce au erupt. Vor fi sigilati doar dintii care nu prezinta carii dentare, dupa ce vor fi curatati prin periaj profesional. Varsta de 12 ani este foarte buna, deoarece, in afara de molarii de minte, in mod normal, la aceasta varsta apar ultimii dinti permanenti, deci nu va mai fi nevoie de o a doua interventie.

Lipsa dintilor, numita in termeni medicali edentatie, poate fi partiala ( atunci cand lipseste un singur dinte sau mai multi) sau totala (atunci cand este vorba de lipsa tuturor dintilor). Tratamentul edentatiei se stabileste in functie de numarul si topografia dintilor si cuprinde: protezari conjuncte (fixe) - puntile dentare - si protejari adjuncte ( mobilizabile ) - protezele acrilice sau scheletate. Puntile sunt ridicate cand lipsesc maximum 4 dinti iar edentatiile peste 4 dinti se trateaza prin proteze. Atat puntile cat si protezele, luand locul si functia organelor pierdute, trebuie sa fie eficiente din punct de vedere functional, mecanic si profilactic. Puntile dentare se diferentiaza de protezele mobilizabile prin: sprijin (transmiterea presiunilor masticatorii), sistem de retentie (modalitatea de legare de dintii restanti), volum (incadrarea constructiei in limitele arcadei naturale).

Clasificarea lucrarilor protetice

Exista 3 modalitati de sprijin, conform carora lucrarile protetice se pot clasifica in urmatoarele categorii:
- Proteze cu sprijin dento - parodontal (proteze care transmit presiunile masticatorii asupra osului prin intermediul dintilor restanti si al parodontiului lor). In marea majoritate a cazurilor puntile transmit presiunile exclusiv dento-parodontal; deoarece sunt fixate de dintii limitrofi prin cimentare realizeaza o agregare ferma ceea ce le confera caracterul de fixitate, de imobilitate. Indepartarea lor nu se poate face decat de catre medicul stomatolog. Exista si asa numitele "punti exceptionale" care se ancoreaza de dintii stalpi (dintii limitanti ai bresei) prin telescopare, culisare sau insurubare, fapt ce le confera posibilitatea de a fi mobilizabile sau demontabile.
- Proteze cu sprijin muco - periostal (proteze care transmit presiunile masticatorii substratului osos prin intermediul mucoasei crestei alveolare). Acestea sunt protezele acrilice.
- Protezele cu sprijin mixt (protezele care transmit presiunile masticatorii substratului osos atat prin intermediul dintilor si parodontiului cat si mucoperiostal). Acestea sunt protezele scheletate.

Diferente intre proteza fixa si cea mobila

Integrarea in morfofunctionalitatea aparatului donto-maxilar se face mult mai rapid in cazul puntilor dentare decat in a protezelor mobilizabile. Din punct de vedere psihic lucrarile fixe sunt mult mai usor acceptate de catre pacient.

Asupra dintilor stalpi, puntile dentare au o actiune de solidarizare, netraumatizandu-I cand sunt corect executate; proteza mobilizabila prin frecvente insertii si dezinsertii solicita dintii ancora.

Puntea dentara realizeaza o eficienta masticatorie apropiata de aceea a arcadelor dentare naturale, pe cand proteza mobilizabila are o valoare redusa. Intretinerea igienei protezelor mobilizabile se face mult mai usor decat in cazul puntilor. Din punct de vedere biologic puntea necesita sacrificii mari de substanta dentara. Prin intermediul puntilor se poate obtine o ocluzie stabila, pe cand cu ajutorul protezelor mobilizabile stabilirea ocluziei e relativa.

Functia gustativa, termoreceptia si fonatia nu sunt inflentate de prezenta puntii (cu exceptia puntilor gresit executate). Redarea aspectului estetic se poate obtine mult mai usor si mai adecvat cu ajutorul protezei mobilizabile.

Necesitate, nu handicap!

Am mentionat o serie de caracteristici ale puntilor si protezelor mobilizabile, dar nu trebuie uitat un lucru foarte important: impactul asupra psihicului pacientului atunci cand i se va spune ca va trece de la punte (piesa protetica fixa) la proteza mobilizabila. Sunt pacienti care accepta mai usor ideea dar exista anumite persoane cu care trebuie discutat cu multa rabdare si intelegere (aici un factor important este varsta). Majoritatea au "imaginea protezei tinute intr-un pahar cu apa", devenind astfel reticienti la tratamentIntr-un mediu linistit, cu mult calm si cu argumente simple se va explica pacientului ce inseamna o proteza mobilizabila, cum va arata, cum va sta, cum se va intretine si ca cei cu care va intra in contact nu-si vor da seama ca este purtator de proteza.

Lipsa dintilor determina modificari estetice vizibile (si nu numai) foarte accentuate la edentatul total: rosul buzelor dispare, obrajii sunt infundati, santurile nazo-labiale sunt accentuate, dimensiunea etajului inferior a fetei se micsoreaza, rezultand un "facies imbatranit". Pacientul purtator de proteza mobilizabila va accepta mai usor transformarea acesteia in proteza totala, el fiind deja purtator de proteza mobila. Purtarea unei proteze nu trebuie privita ca un handicap ci ca o necesitate pentru restabilirea functiilor fizionomice, fonetice si de masticatie.

O principala problema in situatia precara a dintilor la oamenii lumii actuale o reprezinta, pe langa lipsa banilor, a timpului si a neglijentei, frica de stomatolog. Noi recunoastem aceasta situatie si incercam sa luptam cu ea, dar pentru a intelege aceasta stare trebuie sa stim de unde provine. Sa ne referim in primul rand la stres. Selye definea stresul ca pe un sindrom, o pleiada de raspunsuri nespecifice, cu caracter general adoptativ, provocat de actiunea agentilor stresori asupra organismului. Acesti agenti stresanti sunt: leziunea respectiva, uzura, suferinta, dar si reactiile de neadaptare. Observam ca avem de a face cu un stres biologic si unul psihologic, toate influentate de mediul inconjurator.

Stresul biologic este dat de ruperea echilibrului organismului, atunci cand el nu mai este integru, cand are o suferinta iar bunastarea sa este amenintata. Un singur dinte cu probleme poate declansa o adevarata furtuna in reactiile organismului. Iar daca pe langa carie mai exista si alte boli, suntem expusi la un stres si mai mare. Trebuie sa stim ca dintele este perceput de organism ca un organ al sau, de sine statator si este la fel de important ca oricare altul.

Stresul psihologic este dat de multe fenomene psihice: durerea, frica de necunoscut, o experienta traumatizanta in trecut, ca de exemplu o manopera gresita, o extractie dificila, un medic nervos si fara rabdare, dar si de starea de alarma ce se instaleaza la nivelul creierului.

Mediul este si el raspunzator de stres prin fenomene climaterice (foarte cald sau foarte frig), curenti de aer, loc de munca aglomerat, cu probleme sau nesiguranta in viitor. La toate aceste fenomene se adauga si situatia familiala, problemele de acasa, grijile. Medicii stomatologi trebuie sa lupte cu stresul pacientilor printr-o conduita prietenoasa, o ambienta calda, sa le dea incredere si in primul rand sa combata durerea prin orice mijloace. Stomatologii trebuie sa lupte cu mentalitatile multor pacienti care au ramas cu senzatie de frica de pe vremea trecuta cand lipseau pana si anestezicele naturale sau se dadeau cu portia, medicii lucrand de multe ori si fara anestezic, fara protectie a pacientului, fara o igiena riguroasa.